marți, 26 februarie 2008

Mi'au ucis mp3'ul!!!

Era prietenul meu cel mai bun... peste tot unde mergeam îl luam cu mine. În tot timpul mi'a fost fidel... erau momente în care aveam nevoie să mă liniştească şi el ştia lucrul ăsta.
Trăiam în lumea lui şi el trăia în lumea mea. Nu conta pentru el faptul că era ora 2 noaptea, 12 la amiază sau 10 seara, el era mereu lângă mine. Îmi cunoştea fiecare stare de spirit... tot timpul dorea să se potrivească cu mine. Nu era pretenţios din fire.
Începuse să cunoască tot oraşul, iar drumul de acasă la facultate îl ştia cu ochii închişi.
L'am jelit o zi întreagă... acum îi simt lipsa foarte mult. E de la sine înţeles că aş vrea să fie din nou cu mine.
Îi plăcea să mă lase fără cuvinte atunci când cu toate instrumentele făcea o armonie de sunete în urechile mele, însă aveam noi doi un mic secret... era o piesă cântată la chitară [de fapt erau două chitări] şi era vocea lui... a scumpului meu... Lui mp3 îi plăcea aşa de mult să mă
încânte... ştia că mă cucerise cu acea piesă... eu doar îi zâmbeam cu subînţeles...
Acum însă mi l'au ucis... nu mai e...
Mi'e dor de tine, drag prieten...
Rămâi cu bine!

duminică, 10 februarie 2008

Nori pe suflet

Azi e noros... e noros afară, e noros în suflet... Îmi pierd privirea pe fereastra camerei mele şi văd toate casele pictate în gri... fumul care iese din hornul casei vecinului face rotocoale în aer şi se îndreaptă spre nicăieri...
Asta n'ar fi nimic dacă nu aş privi pe fereastra sufletului... e cam ceaţă, ce'i drept, dar la fel de noros... străzi gri, trotuare şi borduri de ciment, blocuri prea înalte şi case împăienjenite cu lucruri de nimic.
Îmi prind capul în palme şi'mi zic: "trebuie să înghit şi ziua de azi cu toate că aş rupe'o în bucăţi şi aş arunca'o în mare."
Stomacul meu îşi cere acum drepturile. Nu prea pot să îl liniştesc pentru că totul porneşte de la inimă, iar inima azi e de plumb...
O iau în mâini şi văd cum se mototoleşte toată ca şi cum i'ar fi acru de viaţă. Aş vrea să o îmbrăţişez cumva, să îi spun că va fi bine, că poate până mâine se rezolvă, că mâine va fi soare şi va zâmbi, că mâine va putea spune că iubeşte, dar cu ochii înlăcrimaţi mă priveşte aşa mototolită cum e şi'mi spune: "aici e vorba de AZI şi e vorba de NOI!"
......................................................................................
S'a arătat soarele spre asfinţit...

Because God loves me...

Dedic următoarele rânduri tuturor celor care au avut sau au un moment în viaţa lor în care se simt dezamăgiţi de Dumnezeu, neiubiţi sau neluaţi în seamă de El...

Because God loves me, He is slow to lose patience with me.

Because God loves me, He takes the circumstances of my life and uses them in a constructive way for my growth.

Because God loves me, He does not treat me as an object to be possessed and manipulated.

Because God loves me, He has no need to impress me with how great and powerful He is because 'He is God', nor does He belittle me as His child in order to show me how important He is.

Because God loves me, He is for me. He wants to see me mature and develop in His love.

Because God loves me, He does not send down His wrath on every little mistake I make, of which there are many.

Because God loves me, He does not keep score of all my sins and then beat me over the head with them whenever He gets the chance.

Because God loves me, He is deeply grieved when I do not walk in the ways that please Him because He sees this an evidence that I don't trust Him and love Him as I should.

Because God loves me, He rejoices when I experience His power and strength and stand up under the pressures of life for His name'a sake.

Because God loves me, He keeps on working patiently with me even when I feel like giving up and can't see why He doesn't give up with me too.

Because God loves me, He keeps on trusting me at times when I don't even trust myself.

Because God loves me, He never says there is no hope for me; rather, He patiently works with me, loves me and disciplines me in such a way that it is hard for me to understand the depth of His concern for me.

Because God loves me, He never forsakes me even though many of my friends might.

Because God loves me, He stands with me when I have reached the rock bottom of despair, when I see the real me and compare that with His righteousness, holiness, beauty and love. It is at a moment like this that I can really believe that God loves me.
Yes, the greatest of all things is God's perfect love!
[paraphrase of 1 Corinthians 13:4-8 by Dr. Dick Dickinson]

joi, 7 februarie 2008

Îmi voi deschide sufletul şi voi lăsa să zboare din el porumbei purtând în ciocurile lor trandafiri de dragoste... Sunt purtată de doruri şi iubiri... Inima'mi face jocuri de cântec pe clapele unui pian, şoptind frumuseţi de viaţă...
[30.august.2007]

Magie [pt. tabi şi claus]

Mi'am minţit soarele strâmb
şi i'am surâs ca'n zilele de catifea
purtat pe mâini de înţelepţi
şi'n gânduri de tăciune.

Îmi trăiesc strigătul de evadat
şi în cuvântul ei îmi caut libertatea

Se'ndepartează mana şi stâlpul de nor
pentru că ea se apropie acum de om.

Cine îmi schimbă 2 pe unul?

Minciuna nu'i boabă şi nici mugur
Te cheamă soarele să arzi înspre apus

Nu te lasă... nu ne lasă...

Ascultă cum râde şoseaua, şi marea înţeleaptă
ascultă cum îţi râde suflarea
cum se învârte fericirea ta în mine

În seara asta o să te dansez
să'ţi râdă merii din obraz
şi să'ţi lucească inima prin ochelarii mei.
Copile, tu ridică'ţi ochii
Copila şi'a înţepenit surâsul.

[by Chaos and Smiles - 26.11.2007]
"Totul se'ntâmplă în neştire. Şerpii îşi pun puii verzi între frunze şi nici nu privesc înapoi. Pomii scapă fapte de aur pe pământ, dar nici unul nu se apleacă să le ridice, dacă au căzut în noroi. Fără să'şi dea seama, fără iubire, fără cuvânt, fără durere, Dumnezeu face îngeri cum ochiul face lacrimi."
[L. Blaga]

marți, 5 februarie 2008

slove


sunt cartea

pe care ţi'ai dorit dintotdeauna

să o citeşti.

acum că sunt în mâinile tale

mă ţii cu grijă,

iar când răsfoieşti paginile,

o faci plin de tandreţe...

tu nu mă citeşti printre rânduri,

ci mă citeşti

cuvânt cu cuvânt.

pentru tine

fiecare literă e importantă,

iar punctul şi virgula din mine

pe tine te fac mai tăcut.

semnele mele de exclamare

te încântă

şi te fac să zâmbeşti,

iar semnele de întrebare

trasează o uşoară dâră de melancolie

pe fruntea ta.

mă aşezi acum pe noptieră

şi îmi spui

că nu durează mult până să te'ntorci.

ai lăsat veioza aprinsă

deasupra mea,

iar lumina ei mă încălzeşte.

ai revenit...

mă iei cu grijă

ţinându'mă în amândouă palmele

şi îmi spui că

sunt cartea de care te'ai îndrăgostit...

prin coperţile mele groase de catifea albastră

simt atingerea duioasă

a degetelor tale.

îţi apropii acum buzele

dorind să mă săruţi pe pagina mea goală,

şi pentru câteva momente

uit că sunt o carte

şi închid ochii

simţind căldura sărutului tău.

apoi pierd o lacrimă

pe podeaua din camera ta

şi vreau să mă închid în propriile'mi pagini,

dar inima'ţi începe să prindă aripi...

mă strângi la pieptul tău,

iar paginile mele încep să se desfacă

oferindu'ţi o îmbrăţişare,

exprimare a sentimentului...

pui acum ochelarii la o parte

şi stingi lumina de la veioză...

pe mine mă aşezi în partea ta dreaptă

şi'mi şopteşti:

îmi eşti dragă...

Preţuire

În El, în Cristos,
îmi îmbăiez fiinţa
în gingaşe petale de crin.
El îmi dă parfumul proaspăt
al sfinţeniei...
El mă atinge cu adânca'i adiere
şi'mi loveşte puternic
străfundul.
Descopăr acolo
un răsunet gol de putrezire...
Mi'aş întoarce privirea,
dar ah... nu pot...
pentru că
sunt tocmai eu.
Si totuşi,
El îmi dă valoare.
[9.octombrie.2007]

Linişte şi amintiri

Din cufărul cu amintiri am luat astăzi ziua de mai şi am înrămat'o. Apoi am agăţat'o pe peretele din camera mea, deasupra canapelei în care stau ghemuită sub plapumă, făcând linişte în mine pentru ca atunci când tu vei apărea să pot să'ţi sar în gât şi să'ţi acopăr faţa cu sărutările dimineţii, iar tu să'ţi treci degetele prin părul meu castaniu...

Mi s'a spus odată că sunt îngerul cu aripile răstignite de asfalt...

prind exact forma fără margini a sufletului său...



Kiss the Son ["Daţi cinste Fiului" - Ps.2:12]

Versiunile englezeşti ale Bibliei traduc această sintagmă "sărutaţi pe Fiul". Cuvântul ebraic pentru această expresie este "nashaq" care înseamnă a săruta [gură către gură]; a fi ataşat; a te înarma. Acest cuvânt are mai multe semnificaţii: omagiu [Gen. 27:26, 1Sam. 20:41, Ps. 85:10], dragoste adevărată [Cântarea Cântărilor 1:2] sau dragoste falsă [Prov. 27:6, Mat. 26:48-50]. Oamenii cucernici sărutau pentru ca să îşi arate supunerea [Gen. 31:28, Ps. 2:12]. Acest lucru este bine ştiut din documentele egiptene şi babiloniene. Unii îşi sărutau idolii în închinare [1Împ. 19:18, Iov 31:27, Osea 13:2]. Sărutul era foarte obişnuit în perioada antică a Orientului Apropiat la rude [Rut 1:9], bărbaţi din acelaşi popor [2Sam. 15:5] şi îndrăgostiţi [Prov. 7:13, Cântarea Cântărilor 8:1]. Un sărut pe buze era ca un răspuns onest, sincer [Prov. 24:26]. Uneori denotă respect [1Sam. 10:1, 2Sam. 19:39].

Văzând înţelesurile cuvântului şi reîntorcându'mă la partea de verset asupra căreia m'am oprit îmi dau seama că L'am sărutat pe Fiul. Am sărutat de multe ori acel obraz sfânt. Am dat sărutul supunerii de fiecare dată când m'am aplecat în noroi ca să ridic fiinţa căzută, dar mi'am şi umplut gura cu cenuşă şi'am dat sărutul... atunci însă faţa Preasfântului a rămas mânjită de murdăria mea. Pe El asta nu L'a întinat pentru că El e pur, dar L'a întristat... şi lacrimi grele au curs din ochii Lui.
Am dat sărutul amiciţiei ori de câte ori fiinţa a fost singură şi nimeni nu'i dădea importanţă, dar ah... carnea mea putrefactă tânjea după liniştea din dimineţile simple, amiezile însorite sau serile ploioase...
Am dat sărutul iubirii necondiţionate şi'am zis: "pentru totdeauna, Doamne...", dar atunci când valul din urmă a chemat un altul şi mai mare care a plesnit în creierii mei, am strigat disperată: "unde eşti?"...
Am dat sărutul reîntoarcerii amestecat cu lacrimile de căinţă, dar Fiul îşi amintea că sunt ţărână şi că voi cădea din nou...

Acum mi'a dat El un sărut... sărutul învingătorului... şi'a spus: "pentru totdeauna, Tabita, pentru totdeauna..."


Mai vreau...

Mai vreau pasiuni şi vorbe pătimaşe,
priviri afurisite şi nostalgice,
cântec şi cravată gri,
cămaşă neagră în carou de "te iubesc"...

Mai vreau nasturi care să'mi sară în ochi
şi să'mi lungească zilele
lăsându'mă să te privesc
cum stai întins cu ochii aţintiţi
spre formele de pe bluza mea neagră.

Mai vreau tăceri ascunse'n dimineţi
şi seri de iarnă...
şi doar lumini care coboară
din tavanul meu înstelat
oprindu'se pe pieptul tău,
oprindu'se pe pieptul meu,
creând un fel de invazie a extratereştrilor,
umplându'ne corpurile cu lumini negre şi verzi,
furnicând prin oasele noastre
cu sete de viaţă...

Mai vreau jocul de copii inocent şi naiv
furat cu privirea din lumea lor
crezând că totul în jur
e doar o plasticizare a formelor,
trăind viaţa prin ochelarii noştri...

Mai vreau sunet de chitară
şi amurguri peste creştet,
iubire'ncătuşată
şi dorinţă de albastru...


[27.ianuarie.2008]

pas îndurerat

am călcat într'o baltă
şi m'am stropit toată.
simţeam durerea pasului
după ce mi'am ridicat piciorul
ca să'l aşez din nou
înainte pe drum

luni, 4 februarie 2008

Remember this

If tomorrow starts without me,
And I'm not there to see;
If the sun should rise and find your eyes
All filled with tears for me,
I wish so much you wouldn't cry
The way you did today, while thinking of the many things
We didn't get to say.
I know how much you love me,
As much as I love you
And each time you think of me,
I know you'll miss me too...
But when tomorrow starts without me,
Please try to understand
That an angel came and called my name
And took me by the hand
And said my place was ready
In heaven far above,
And that I'd had to leave behind
All those I dearly love.

But as I turned to walk away,
A tear fell from my eye
For all my life I'd always thought
I didn't want to die.
I had so much to live for,
So much yet to do;
It seemed almost impossible
That I would ever leave you.

I thought of all the yesterdays,
The good ones and the bad,
I thought of all the love we shared
And all the fun we had.
If I could relieve yesterday
Just even for a while,
I'd said goodbye and kiss you
And maybe see your smile...

But then I fully realized
That this could never be
For emptiness and memories
Would take the place of me.
And when I thought of worldly things
I might miss come tomorrow.
I thought of you and when I did
My heart was filled with sorrow.
But when I walked through heaven's gates
I felt so much at home.

When God looked down and smiled at me
From His great golden throne,
He said: "This is eternity
And all I've promised you.
Today for live on Earth is past,
But here it starts anew.
I promised no tomorrow,
But today will always last
And since each day's the same way
There is no longing for the past.

But you have been so faithful,
So trusting and so true,
Through there were times you did some things
You knew you shouldn't do.
But you have been forgiven
And know at last are free...
So won't you take My hand
And share the life with Me?"

So when tomorrow starts without me
Don't think were far apart...
For every time you think of me,
I'm right here,
In your heart.

[Gug Simina]


Ghimpi

E tristă ziua pentru că nu apucase de dimineaţă să'şi machieze ochiul prin interior.
Sunetul surd ce iese din cutiuţa muzicală nu înveseleşte deloc amurgul.
Vântul a înnebunit din cauza zgomotelor ce se auzeau la capătul oraşului.
Soarele şi'a pus ochelari, că de atâta bătrâneţe nu mai vedea bine ghimpii care au crescut pe şosele, pe străzi, în apartamente, în hipermarket'uri. Apoi s'a făcut negru pentru că îl dureau ghimpii.

beauty of simplicity


M'am trezit brusc prin iubire

în timp ce

candelele

au început să picteze în culorile răsăritului...

Nonsens

Am zgâriat cu unghia'n perete
şi'am vrut să las o formă
de stihuri fără sens
şi fără vers.
M'am legat apoi la ochi
pentru ca oglinda neagră
să mă privească şi
să'mi lovească tâmplele
cu amintiri.
În surzenia mea
descifram că vrea să'mi şoptească ceva...

Scoica

"C'un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine
şi inima
mi'o prind în mână. Tremurând
îmi strâng comoara la ureche şi ascult.
Îmi pare
că ţin în mâini o scoică
în care
prelung şi neînţeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.
O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat' pe malul
acelei mări, pe care azi
o simt,
dar nu o văd?"
[L. Blaga]

vineri, 1 februarie 2008

M’am născut la 20 de ani

Durerile naşterii mele au fost cât se poate de… dureroase. M’am născut aşa, dintr’o dată… M’au trimis în lumea oamenilor mari crezând că mă voi descurca. Băi, n’aş fi crezut că e aşa!
Au trecut pe lângă mine 20 de ani... 20 DE ANI!! Doamne, unde au plecat? Cu ce m’am ales de pe urma lor? Ei [oamenii] ce au făcut? Doar au intrat, au salutat, au vorbit, au dat sfaturi, s’au semnat şi... au plecat... Încerc să îi regăsesc... dar nu mai sunt acolo. Au dispărut... la fel de repede ca şi cei 20 de ani ai mei.
Am luat viaţa de reveru’ de la haină şi am scuturat’o niţel: „ce se întâmplă?”
Treceam prin mine fără să ştiu că exist. Pe autostrada mea se circula mereu într’un singur sens. Numai că acel singur sens nu mi’a dat voie să privesc în urmă, în stânga, în dreapta sau... în mine.
Azi’dimineaţă m’am deşteptat cu mine lângă Mine... şi m’am speriat îngrozitor. După ce m’am dezmeticit puţin, stând lângă Mine am deschis în Mine sufletul... ca să’l citesc [o radiografie uşoară pentru început]. Nu mi’a venit să cred ce am descoperit. În sufletul lui Mine erau multe sentimente. Ceea ce era cel mai la suprafaţă [dar care acoperea şi locuri care nu îi aparţineau] era un sentiment de... răceala [nu pentru faptul că afară erau 0 grade celsius]. În Mine era răceala în suflet...
Încercând să trec de această răceală [care era cât se poate de densă], împreună cu mine am coborât o treaptă spre adâncul sufletului lui Mine. Am găsit o încăpere mare, întunecoasă, unde furia şi mânia erau surori. M’am speriat. Acestea au crescut din cauza dezamăgirilor provocate de oameni, a aşteptărilor nerealiste şi a insucceselor. O treaptă mai jos am găsit depresia [doar anumite forme... nu era într’un stadiu avansat]. Următoarea încăpere prin care am trecut a fost singurătatea... se văita de una singură...
M’am revoltat şi am zis: nu se poate ca în 20 de ani să fi acumulat numai sentimente negative! Mi se pare absurd! Auzi, tu, suflet al Minelui, du’mă în roşul cel mai roşu al adâncului tău ca să văd dragostea!
Am găsit’o... era acolo... era dragoste pentru el [multă dragoste pentru el], pentru oameni, pentru frumos, pentru Dumnezeu.
....................................................................................
Acum mi’am permis să privesc în Mine... am făcut’o fără acordul lor. M’am oprit să gândesc... şi asta a durut. Ei nu au făcut’o. Îmi port „a fi”-ul... e greu, dar îl port. E al meu.
M’am născut târziu... poate că aş fi vrut să mă nasc mai repede... sau poate că dacă m’aş fi născut mai repede m’aş fi întors de unde am venit din cauza lipsei de curaj.
Învăţ lucruri noi. Sunt un baby în explorare.
Probabil că următorul pas pe care îl voi face va fi să iau trenul din gară şi să mă îndrept spre undeva, să cobor în staţia în care am chef, să rătăcesc aiurea într’un oraş, să depind de muzica din mp.3’ul meu [să ascult la nesfârşit Smile at Life Again şi să zâmbesc oamenilor fără vreun motiv anume], să creadă lumea că am fugit de acasă, să mănânc pâine prăjită [pentru că face bine stomacului meu] şi să mă dau pe gât cu parfumul pe care l’am cumpărat joi [e de firmă;))].
Să trăiesc frumos?... Cred că da...


[fata cu flori in păr]
24.decembrie.2007
02:20

Poveste tristă

Sunt un înger îndrăgostit ascuns sub haina de gheaţă a inimii şi plâng o lacrimă dulce-amăruie pe care o poartă cântecul vântului.
Lacrimile sunt acum suflarea mea... oceanul în care înot. Aud doar glasul trist al unui pian ce mă cheamă de departe.
Fluturaşii care au deschis inima mea să zburde pe câmpul dimprejur au murit astăzi. Încă se mai aude cum picurii de dragoste lovesc pământul din lăuntrul meu... S’a creat o uşoară armonie de sunete. Ating clapele din carnea mea cu vârful degetelor şi las un ecou prelung ce se răspândeşte în tot corpul.
Aici sunt doar eu, cu răsăriturile şi apusurile mele... cu esenţa mea de toamnă...

[fata cu flori în păr]
1.februarie.2008