Poveste tristă

Sunt un înger îndrăgostit ascuns sub haina de gheaţă a inimii şi plâng o lacrimă dulce-amăruie pe care o poartă cântecul vântului.
Lacrimile sunt acum suflarea mea... oceanul în care înot. Aud doar glasul trist al unui pian ce mă cheamă de departe.
Fluturaşii care au deschis inima mea să zburde pe câmpul dimprejur au murit astăzi. Încă se mai aude cum picurii de dragoste lovesc pământul din lăuntrul meu... S’a creat o uşoară armonie de sunete. Ating clapele din carnea mea cu vârful degetelor şi las un ecou prelung ce se răspândeşte în tot corpul.
Aici sunt doar eu, cu răsăriturile şi apusurile mele... cu esenţa mea de toamnă...

[fata cu flori în păr]
1.februarie.2008