luni, 3 martie 2008

1 Martie


Azi e 1 Martie. Se presupune că azi toate fetele trebuie să fie fericite, iubite, îmbrăţişate. Se presupune că azi tăticii şi fraţii trebuie să ofere un bucheţel de ghiocei şi un mărţişor gingaşei fete, mai mult sau mai puţin tânără. Azi ar fi trebuit să fie o sărbătoare, chiar dacă nu încununată cu toată fastuozitatea unei sărbători. Azi ea şi'ar fi dorit să primească un singur zâmbet ca semn al recunoştinţei şi al aprecierii... dar n'a primit. Azi a stat în camera ei şi a plâns... a plâns pentru ceea ce ar vrea să schimbe şi nu poate... a plâns pentru ceea ce simte în inima ei... a plâns de dor şi de durere. Geamul camerei plângea împreună cu ea... vântul scotea ţipete de groază, iar cerul era atât de negru încât ai fi crezut că vrea să învăluiască oraşul în cărbune. Sunetele piesei pe care o asculta se spărgeau de pereţi fără vreun ecou.
Zilele trecute îşi imagina că azi va fi prinţesă... azi însă a fost captivă. Zilele trecute îşi imagina că azi va zâmbi mult [ea are un zâmbet foarte frumos]... n'a zâmbit... Zilele trecute îşi imagina că azi va primi o floare... n'a primit... Ea adoră florile... câteodată, pentru a se înveseli, se cadoriseşte cu câte un bucheţel de flori.
Când era mică, aştepta cu nerăbdare ziua de 1 Martie. Atunci era un fel de concurs între fete "cine primeşte mai multe mărţişoare". Cu cât avea mai multe mărţişoare, o fată era privită cu mai multă admiraţie, dar şi invidie. Ea se gândeşte acum că ar vrea să mai fie încă o dată mică... să mai uite de lumea oamenilor mari. E tristă... ştie că nu mai poate da timpul înapoi.
Ea ar fi vrut să primească azi o "minimă iubire".
Azi a fost 1 Martie...