duminică, 10 februarie 2008

Nori pe suflet

Azi e noros... e noros afară, e noros în suflet... Îmi pierd privirea pe fereastra camerei mele şi văd toate casele pictate în gri... fumul care iese din hornul casei vecinului face rotocoale în aer şi se îndreaptă spre nicăieri...
Asta n'ar fi nimic dacă nu aş privi pe fereastra sufletului... e cam ceaţă, ce'i drept, dar la fel de noros... străzi gri, trotuare şi borduri de ciment, blocuri prea înalte şi case împăienjenite cu lucruri de nimic.
Îmi prind capul în palme şi'mi zic: "trebuie să înghit şi ziua de azi cu toate că aş rupe'o în bucăţi şi aş arunca'o în mare."
Stomacul meu îşi cere acum drepturile. Nu prea pot să îl liniştesc pentru că totul porneşte de la inimă, iar inima azi e de plumb...
O iau în mâini şi văd cum se mototoleşte toată ca şi cum i'ar fi acru de viaţă. Aş vrea să o îmbrăţişez cumva, să îi spun că va fi bine, că poate până mâine se rezolvă, că mâine va fi soare şi va zâmbi, că mâine va putea spune că iubeşte, dar cu ochii înlăcrimaţi mă priveşte aşa mototolită cum e şi'mi spune: "aici e vorba de AZI şi e vorba de NOI!"
......................................................................................
S'a arătat soarele spre asfinţit...

Un comentariu:

vaxaly spunea...

durere norilor si "acelui" departe care iti ucide lumina treptat, acele dureri constante nu pot aduce mai mult decat o confuzie, o eroare, un apus. lumina ta e pura, vesnica, la maximul frumosului. tu esti fata cu flor in par, tu, da, vei reusi. va fi o dimineata cu rasarit cald. timpul se va scurge, va atinge, vei deveni, veti deveni. curand.