marți, 26 februarie 2008

Mi'au ucis mp3'ul!!!

Era prietenul meu cel mai bun... peste tot unde mergeam îl luam cu mine. În tot timpul mi'a fost fidel... erau momente în care aveam nevoie să mă liniştească şi el ştia lucrul ăsta.
Trăiam în lumea lui şi el trăia în lumea mea. Nu conta pentru el faptul că era ora 2 noaptea, 12 la amiază sau 10 seara, el era mereu lângă mine. Îmi cunoştea fiecare stare de spirit... tot timpul dorea să se potrivească cu mine. Nu era pretenţios din fire.
Începuse să cunoască tot oraşul, iar drumul de acasă la facultate îl ştia cu ochii închişi.
L'am jelit o zi întreagă... acum îi simt lipsa foarte mult. E de la sine înţeles că aş vrea să fie din nou cu mine.
Îi plăcea să mă lase fără cuvinte atunci când cu toate instrumentele făcea o armonie de sunete în urechile mele, însă aveam noi doi un mic secret... era o piesă cântată la chitară [de fapt erau două chitări] şi era vocea lui... a scumpului meu... Lui mp3 îi plăcea aşa de mult să mă
încânte... ştia că mă cucerise cu acea piesă... eu doar îi zâmbeam cu subînţeles...
Acum însă mi l'au ucis... nu mai e...
Mi'e dor de tine, drag prieten...
Rămâi cu bine!

2 comentarii:

Andra spunea...

ce tare!! :)

vaxaly spunea...

nu ai inteles nimic andra din text. e vorba de durere, nu de "tare", e vorba de esec nu de bucurie si apaluze, e vorba de ucidere, de cadere, de rabdare si nebunie "a lor", a lor care au ucis fiecare pixel din rabdarea si voia ei bune, a iei fata cu flori in par ....