marți, 5 februarie 2008

slove


sunt cartea

pe care ţi'ai dorit dintotdeauna

să o citeşti.

acum că sunt în mâinile tale

mă ţii cu grijă,

iar când răsfoieşti paginile,

o faci plin de tandreţe...

tu nu mă citeşti printre rânduri,

ci mă citeşti

cuvânt cu cuvânt.

pentru tine

fiecare literă e importantă,

iar punctul şi virgula din mine

pe tine te fac mai tăcut.

semnele mele de exclamare

te încântă

şi te fac să zâmbeşti,

iar semnele de întrebare

trasează o uşoară dâră de melancolie

pe fruntea ta.

mă aşezi acum pe noptieră

şi îmi spui

că nu durează mult până să te'ntorci.

ai lăsat veioza aprinsă

deasupra mea,

iar lumina ei mă încălzeşte.

ai revenit...

mă iei cu grijă

ţinându'mă în amândouă palmele

şi îmi spui că

sunt cartea de care te'ai îndrăgostit...

prin coperţile mele groase de catifea albastră

simt atingerea duioasă

a degetelor tale.

îţi apropii acum buzele

dorind să mă săruţi pe pagina mea goală,

şi pentru câteva momente

uit că sunt o carte

şi închid ochii

simţind căldura sărutului tău.

apoi pierd o lacrimă

pe podeaua din camera ta

şi vreau să mă închid în propriile'mi pagini,

dar inima'ţi începe să prindă aripi...

mă strângi la pieptul tău,

iar paginile mele încep să se desfacă

oferindu'ţi o îmbrăţişare,

exprimare a sentimentului...

pui acum ochelarii la o parte

şi stingi lumina de la veioză...

pe mine mă aşezi în partea ta dreaptă

şi'mi şopteşti:

îmi eşti dragă...

2 comentarii:

BitterSweetLav spunea...

frumos poemul, imi place;)

fata cu flori in păr spunea...

multumesc, lav:)