vineri, 17 octombrie 2008

Adina

E cea mai bună prietenă a mea... am fost colege de bancă 4 ani de zile şi nu ne'am plictisit una de cealaltă. Când a venit vremea alegerilor... am ales... eu într'o parte, ea în alta. Şi totuşi, distanţa fizică nu ne'a determinat să fim mai puţin prietene. Ne reluăm discuţiile exact din locul în care le lăsăm. Adina înseamnă foarte mult pentru mine. Modul ei de a gândi, ideile mai mult sau mai puţin năstruşnice, dorinţa ei de a trăi la maxim şi frumos m'au făcut întotdeauna să o iubesc, să o apreciez şi să o respect.

Adina e la Finanţe-Bănci, da' asta nu a împiedicat'o să aibă o inimă sensibilă [uneori prea sensibilă] pentru ceilalţi.

E în Scoţia la studii acum şi mi'e un dor nebun de ea, de râsul ei de "drosophila-melanogaster":))... [aşa îi spuneau colegii în liceu.. şi asta pentru că nu aveai cum să nu râzi de râsul ei de musculiţă, chiar dacă fazele nu erau întotdeauna very funny;))]. Ea găsea distracţie în mai orice... Adina e slăbuţică... da' sincer, nici nu mi'o imaginez cu mai mult de 3 kg în plus.. nu ştiu, da' nu ar mai fi Adina atunci. Totuşi, are un farmec ce nu te lasă să stai nepăsător, indiferent câte ai avea sau nu pe cap sau în cap:P.
Profu' de engleză făcea mereu haz de ea spunându'i că e neam cu Miron Cozma, pentru că o cheamă, evident, Cozma:P [da' chiar nu are nicio treabă cu chestiile de prin minerit:D].

Şi cum tot românu' s'a născut poet, cică s'au năzuit şi în Adina nişte rime... culmea că sunt puse chiar unde şi cum trebe:P...[jk]. Simţul mioritic şi probabil dorul de casă au făcut'o chiar să explodeze în versuri. Le postez mai jos, asta ca să nu ratăm poate [cine ştie?] o viitoare poetă a zilelor noastre despre care urmaşii vor învăţa din manualele alternative de liceu şi vor citi comentarii pe baza excesului de romantism care au ieşit prin porii autoarei:P... Anyway, las deliciul să fie deliciu:)

Închisoare de cuvinte
(15.10.2008)
Sufletul mi se frământă în imagini şi simţiri
Însă nu poate’n cuvinte să’şi transpună gândul viu.
Se tot zbate, se-nvolbură să se faca înţeles,
dar parcă nu sunt cuvinte să cuprindă al lui sens.
I se pare că e singur, strâns închis în cochilie
ca o perlă preţioasă într-o scoică purpurie,
care zace neştiută’n întuneric de adânc.
Da! ar vrea să se revolte, să ţâşnească din mormânt,
să dărâme închisoarea şi să scape din strânsoarea
ce îi curmă libertatea Gândului ce’ar vrea să zboare…
Tot ce îi lipseşte însă să se poată dezlega
Sunt CUVINTELE,
ce par
că nu vor a’l ajuta.


Poezie sfântă
(16.10.2008)

Versuri frânte suntem fiecare…
Doar jumătăţi ce’ncearc-a se-aduna.
Îşi caută fiecare înţelesul
în alte jumătăţi din calea sa.

Versuri frânte suntem fiecare…
Cuvinte dulci, dar fără inţeles
Şi care speră într-o completare
Adusă’n noi de către’un alt frânt vers.

Versuri frânte suntem fiecare…
Dar strălucim de rime şi cuprins
Atunci când întâlnim o jumătate
Ce poate spune ce noi doar gândim.

Versuri frânte suntem fiecare…
Dar poezie sfântă devenim.


Şi ca să o vedeţi şi voi în toată frumuseţea... pun şi o poză cu ea.. de fapt două;)) [pentru că ei îi place marea:)]



love you, my dear!

2 comentarii:

adina :) spunea...

nota 1: atitudinea sfidatoare din prima fotografie nu ma reprezinta. nu inteleg de ce ii place Tabitei poza asta. dar daca ea o vrea pe asta, fie!:P Love u too, Taby! (but u already know that)
nota 2: normal ca rimele-s puse unde trebuie! cand am facut eu lucrurile altfel decat bine?! aaa...ar fi mai bine sa nu raspunzi la intrebarea asta!:P
Nota 3: probabil am sa revin si cu alte note. sau poate nu...:P God bless!

ßlloиdιε ♥ spunea...

Foarte frumos din partea ta sa scrii despre prietena ta!Ei sunt cei mai importanti pe lume.