vineri, 24 octombrie 2008

Cum vezi pe ram în luna mai trandafirul
în mândra sa juneţe, în prima sa floare,
făcând cerul gelos de via sa culoare,
când aurora deasupră'i îşi picură mirul:

În foile sale se odihneşte atâta iubire,
umplând de miresme grădina şi locul.
Bătut însă de ploaie, lovit de tot focul
amiezii, el moare tânjind în neştire.

Astfel în frageda, în tânăra ta noutate,
când cer şi pământ te slăveau, de soarte,
ucisă, rămas'ai cenuşe în moarte.

Ca jertfă primeşte aceste lacrimi aduse ţie,
ăst vas cu lapte, aceste flori, pentru ca, vie
şi moartă, făptura ta numai roze să fie.

[Pierre de Ronsard, 1524-1585]

Niciun comentariu: