odă liliacului

De o săptămână aştept să înflorească. Îl iubesc! În fiecare zi văd bobocii deschizându'se pentru mine. Ador parfumul pe care îl emană. Într'o zi vreau să îmi umplu camera cu lilieci, să adorm în mirosul lor, să simt cum îmi vibrează lilieci prin corp, cum în creierul meu se fac conexiuni de lilieci, iar din cărţile pe care le citesc să crească crengi încărcate cu lilieci.
Vreau să primesc un buchet mare de lilieci [dacă n'o să'l primesc, o să'mi cumpăr eu să îmi ajungă un an întreg:P].
Azi mă exprim în flori şi parfum de liliac. Privind complexitatea lui, mă fac mică. Este o adevărată splendoare să privesc, să'mi încânt simţurile cu parfum primăvăratic.
Nimeni nu se îngrijeşte ca un liliac să dea muguri, să umple aerul cu parfum cântat... şi atunci mă gândesc la Cel care a creat liliacul pentru ca eu să mă pot bucura de el. Creatorul a îmbrăcat liliacul în cele mai frumoase straie ca sufletul meu să zâmbească la apariţia lui. Cum să nu mă bucur de Creatorul meu? Un simplu liliac... cât entuziasm în mine! O simplitate de o rară frumuseţe înfloreşte în stomacul meu alţi boboci de liliac. În universul meu închis inspir în plămâni bule de lilieci...
Încă nu am în grădina mea lilieci... până o să am, o să rup câte o crenguţă din grădinile vecinilor:P... Într'o zi voi trăi în lumea liliecilor unde vor fi mereu înfloriţi...

[sursă foto: google.com]