vineri, 22 august 2008

Colaj de idei



A supravieţuit şi azi. Are însă un strigăt interior ce nu'i dă pace. Nici ea nu e sigură ce ar putea însemna. Totuşi, visează la o zi... o singură zi. A tot luat decizii, a tot eşuat... în fiecare dimineaţă şi'a spus: "începând de azi...". Şi azi a fost prea obosită ca să materializeze visul. Obosită de viaţă. Prea multă viaţă şi prea puţină visare.

Îşi spune că ideile ei vor deveni un TOT. TOT'ul e legat de A Fi. Sunt petice mari şi petice mici... care lipsesc sau se lipesc unele de altele formând un contur.

TOT'ul vA FI într'o zi.
Acum îi place ciocolata.

[sursa foto: deviantart.com]

miercuri, 6 august 2008

Soluţie

Cu cât îţi merge mai rău, cu cât sunt greutăţile mai imense, cu cât eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cât nu mai întrevezi vreo nădejde probabilistică şi raţională, cu cât cenuşiul, întunerecul şi vâscosul se intensifică, se puhăvesc şi se încolăcesc mai inextricabil, cu cât pericolul te sfruntează mai direct, cu atât eşti mai dornic de luptă şi cunoşti un simţământ (crescând) de inexplicabilă şi covârşitoare euforie.
Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari decât ale tale: lupţi. Te înfrâng: le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. (Aşa vorbea Churchill în 1940). Râzi, îţi ascuţi dinţii şi cuţitul, întinereşti. Te furnică fericirea, nespusa fericire de a lovi şi tu, fie chiar infinit mai puţin. Nu numai că nu deznădăjduieşti, că nu te declari învins şi răpus, dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă voioşie.

Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională, o concepţie militară a vieţii, o formidabilă îndârjire morală a trupului, o voinţă de oţel înnobilat şi o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune şi un duh sportiv: să-ţi placă bătălia în sine -încăierarea- mai mult decât succesul.
E şi ea salutară şi absolută, deoarece e bazată pe un paradox pe măsură ce ei te lovesc şi-ţi fac mai mult rău şi-ţi impun suferinţe din ce în ce mai nedrepte şi te încolţesc în locuri mai fără de ieşire, tu te veseleşti mai tare, tu te întăreşti, tu întinereşti.

[N. Steinhardt - Jurnalul fericirii]

miercuri, 30 iulie 2008

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent e al meu sau al tău...
Tu stai pe un mal al lui, eu pe altul
Şi între noi curge noaptea.

Ca să ajungem atât de aproape,
Ca să rămânem atât de departe,
Doar un pas ne desparte
Şi între noi curge noaptea continuu
Prin pasul absent.

[Octavian Paler]

duminică, 27 iulie 2008

picuri de fluturaşi

iubitului meu, Claus...



fluturaşii din tine strigă după mine...

fluturaşii din mine te adoră pe tine...

ei ştiu că la următoarea întâlnire

se vor îndrăgosti,

se vor elibera,

se vor contopi,

se vor iubi la nesfârşit

şi nu va conta pentru ei

că încă nu e vară.

ei vor trăi atunci mai mult de o zi

pentru că întâlnirea dintre mine şi tine

va dura o eternitate.

vor fi primii şi ultimii fluturaşi

care vor asista la oprirea timpului în loc,

la devenirea în starea iniţială a oamenilor...

atunci când tu mă vei întâlni

am să'ţi sar în braţe

şi am să'ţi acopăr faţa

cu sărutări calde şi lacrimi de iubire.

vom elibera fluturaşi acolo pe pod,

dimineaţa

când soarele

o să răsară sau

ploaia

o să vrea să ne acopere obrajii şi părul.

fluturaşii noştri o să zgârie amurgul

şi o să spargă curgerea apei.

cerul tău o să plouă peste mine

fluturaşi roşii, galbeni, albaştri, verzi şi mov cu bulinuţe.

pământul meu o să se deschidă

ca să primească picăturile tale de iubire.

azi te iubesc cu toţi fluturaşii

visaţi şi nevisaţi,

născuţi şi nenăscuţi.

miercuri, 23 iulie 2008

marți, 3 iunie 2008

Cât de dreaptă sau nedreaptă este societatea în care noi trăim?

În ziua de azi trăim într-o societate în care nu mai putem face o distincţie clară între dreptate şi nedreptate pentru că oamenii au ajuns să creadă de bună cuviinţă că ceea ce în trecut era considerat nedrept, imoral sau neomenesc, azi ei acceptă ca fiind ceva care se întâmplă la tot pasul şi care trebuie acceptat pentru că "aşa e viaţa".
Uitându'ne în toate domeniile societăţii putem vedea nedreptate: în justiţie, în învăţământ, în economie, în politică, în medicină, în poliţie şi lista ar putea continua.
O persoană cu o anumită problemă de sănătate se aşteaptă să fie tratată ca atare de către doctor, dar foarte des se întâmplă în societatea noastră ca un doctor să nu acţioneze până când nu "primeşte ceva".
După părerea mea, în politică se întâmplă cele mai multe mârşăvii. În timpul campaniilor electorale toţi cei care candidează pentru un anumit post promit lucruri multe, care de altfel sunt de datoria lor să le facă, dar când ajung acolo, nu mai duc la îndeplinire toate acele promisiuni pe care le'au făcut cu puţin timp înainte.
În societatea de azi mita e la ea acasă şi corupţia poate fi întâlnită la tot pasul. Probabil niciuna din aceste probleme majore cu care ne confruntăm nu vor fi niciodată rezolvate pentru că mereu vor exista oameni care vor încerca să facă ce e ilegal, să obţină câştiguri necinstite, să obţină un post mai bun chiar dacă nu e de competenţa lor să îl ocupe.
Sunt copii care se plâng părinţilor lor că profesorii nu au fost corecţi cu ei când le'au dat o anumită notă, că favorizează pe unul sau pe altul din aceeaşi clasă. Chiar într-o familie se poate întâmpla ca un copil să se simtă marginalizat în favoarea altuia care probabil e mai isteţ, mai frumos sau care ia note mai bune. Şi atunci cum să înveţe acel copil să iubească şi să fie un copil "cu coloană vetebrală" dacă el însuşi a fost nedreptăţit şi neiubit? Când era de aşteptat ca tocmai oamenii care i'au dat viaţă să îi arate modelul suprem...
Acest sentiment al nedreptăţirii va exista întotdeauna în om pentru că omul, prin natura lui consideră că cele mai multe lucruri i se cuvin.
N'aş putea exprima în procente cât de dreaptă sau nedreaptă mi se pare societatea, dar tind să cred că aceasta e mai mult nedreaptă decât dreaptă.
Sper totuşi într'un mâine mai bun!

miercuri, 28 mai 2008

încă se mai întâmplă minuni:P

E esenţial să ai pe cineva lângă tine mereu... să ştii că eşti susţinut, că cineva se gândeşte la tine, că cineva doreşte să îţi facă ziua mai frumoasă cu toate că acel cineva nu a ştiut că ziua nu ţi'a fost atât de reuşită... să primeşti câteodată o doză de voie bună indiferent că sesiunea bate la uşă, să reuşeşti să râzi dintr'o chestie foarte măruntă... să vorbeşti pe mess cu o persoană pe care nu ai întâlnit'o niciodată şi care la a doua discuţie deja ţi'a intrat la inimă [asta pentru că "suntem două guralive", citat din ea:D]... e esenţial ca să "dai plapuma la o parte ca să iasă seninul" [citat tot din ea:P]... azi ea a fost cea care a dat plapuma la o parte şi mi'a înflorit faţa cu multe zâmbete. Pentru asta îi sunt recunoscătoare şi o să îi dau un buchet mare de lilieci [anu' viitor când vor înflori din nou:P]. Îmi place de ea pentru că scrie frumos. Poţi să vezi asta aici:)