Cât de dreaptă sau nedreaptă este societatea în care noi trăim?

În ziua de azi trăim într-o societate în care nu mai putem face o distincţie clară între dreptate şi nedreptate pentru că oamenii au ajuns să creadă de bună cuviinţă că ceea ce în trecut era considerat nedrept, imoral sau neomenesc, azi ei acceptă ca fiind ceva care se întâmplă la tot pasul şi care trebuie acceptat pentru că "aşa e viaţa".
Uitându'ne în toate domeniile societăţii putem vedea nedreptate: în justiţie, în învăţământ, în economie, în politică, în medicină, în poliţie şi lista ar putea continua.
O persoană cu o anumită problemă de sănătate se aşteaptă să fie tratată ca atare de către doctor, dar foarte des se întâmplă în societatea noastră ca un doctor să nu acţioneze până când nu "primeşte ceva".
După părerea mea, în politică se întâmplă cele mai multe mârşăvii. În timpul campaniilor electorale toţi cei care candidează pentru un anumit post promit lucruri multe, care de altfel sunt de datoria lor să le facă, dar când ajung acolo, nu mai duc la îndeplinire toate acele promisiuni pe care le'au făcut cu puţin timp înainte.
În societatea de azi mita e la ea acasă şi corupţia poate fi întâlnită la tot pasul. Probabil niciuna din aceste probleme majore cu care ne confruntăm nu vor fi niciodată rezolvate pentru că mereu vor exista oameni care vor încerca să facă ce e ilegal, să obţină câştiguri necinstite, să obţină un post mai bun chiar dacă nu e de competenţa lor să îl ocupe.
Sunt copii care se plâng părinţilor lor că profesorii nu au fost corecţi cu ei când le'au dat o anumită notă, că favorizează pe unul sau pe altul din aceeaşi clasă. Chiar într-o familie se poate întâmpla ca un copil să se simtă marginalizat în favoarea altuia care probabil e mai isteţ, mai frumos sau care ia note mai bune. Şi atunci cum să înveţe acel copil să iubească şi să fie un copil "cu coloană vetebrală" dacă el însuşi a fost nedreptăţit şi neiubit? Când era de aşteptat ca tocmai oamenii care i'au dat viaţă să îi arate modelul suprem...
Acest sentiment al nedreptăţirii va exista întotdeauna în om pentru că omul, prin natura lui consideră că cele mai multe lucruri i se cuvin.
N'aş putea exprima în procente cât de dreaptă sau nedreaptă mi se pare societatea, dar tind să cred că aceasta e mai mult nedreaptă decât dreaptă.
Sper totuşi într'un mâine mai bun!

încă se mai întâmplă minuni:P

E esenţial să ai pe cineva lângă tine mereu... să ştii că eşti susţinut, că cineva se gândeşte la tine, că cineva doreşte să îţi facă ziua mai frumoasă cu toate că acel cineva nu a ştiut că ziua nu ţi'a fost atât de reuşită... să primeşti câteodată o doză de voie bună indiferent că sesiunea bate la uşă, să reuşeşti să râzi dintr'o chestie foarte măruntă... să vorbeşti pe mess cu o persoană pe care nu ai întâlnit'o niciodată şi care la a doua discuţie deja ţi'a intrat la inimă [asta pentru că "suntem două guralive", citat din ea:D]... e esenţial ca să "dai plapuma la o parte ca să iasă seninul" [citat tot din ea:P]... azi ea a fost cea care a dat plapuma la o parte şi mi'a înflorit faţa cu multe zâmbete. Pentru asta îi sunt recunoscătoare şi o să îi dau un buchet mare de lilieci [anu' viitor când vor înflori din nou:P]. Îmi place de ea pentru că scrie frumos. Poţi să vezi asta aici:)

changes...

odată cu primăvara m'am schimbat... şi mi'am schimbat şi look'ul la blog:P...

odă liliacului

De o săptămână aştept să înflorească. Îl iubesc! În fiecare zi văd bobocii deschizându'se pentru mine. Ador parfumul pe care îl emană. Într'o zi vreau să îmi umplu camera cu lilieci, să adorm în mirosul lor, să simt cum îmi vibrează lilieci prin corp, cum în creierul meu se fac conexiuni de lilieci, iar din cărţile pe care le citesc să crească crengi încărcate cu lilieci.
Vreau să primesc un buchet mare de lilieci [dacă n'o să'l primesc, o să'mi cumpăr eu să îmi ajungă un an întreg:P].
Azi mă exprim în flori şi parfum de liliac. Privind complexitatea lui, mă fac mică. Este o adevărată splendoare să privesc, să'mi încânt simţurile cu parfum primăvăratic.
Nimeni nu se îngrijeşte ca un liliac să dea muguri, să umple aerul cu parfum cântat... şi atunci mă gândesc la Cel care a creat liliacul pentru ca eu să mă pot bucura de el. Creatorul a îmbrăcat liliacul în cele mai frumoase straie ca sufletul meu să zâmbească la apariţia lui. Cum să nu mă bucur de Creatorul meu? Un simplu liliac... cât entuziasm în mine! O simplitate de o rară frumuseţe înfloreşte în stomacul meu alţi boboci de liliac. În universul meu închis inspir în plămâni bule de lilieci...
Încă nu am în grădina mea lilieci... până o să am, o să rup câte o crenguţă din grădinile vecinilor:P... Într'o zi voi trăi în lumea liliecilor unde vor fi mereu înfloriţi...

[sursă foto: google.com]

Se lanseaza in blogosfera!:)

Urcând la bordul blogosferei, ne salută cu 3 poezii [compoziţii proprii:P] şi cu un video, chemându'ne în verde.
În sfârşit s'a decis să îşi facă blog! Scrie frumos şi bine. Iubeşte chitara şi verdele. Îi plac poeziile la nebunie... [poetul preferat: Bistran:-D]. Are mulţi prieteni şi se simte bine cu ei.
La 16 ani s'a îndrăgostit de chitară. De atunci încoace n'a contenit să o iubească. Nu ştiu ce i s'ar întâmpla dacă nu ar face muzică.
Are o grămadă de idei... De'acum vor putea fi citite:P.
Îi place să trăiască. Adoră natura şi vremea frumoasă îi dă un suflu nou. Sunetul de chitară îl vindecă, iar plimbarea pe plajă îl linişteşte.
Gândurile ieşite de pe acorduri de chitară umplu aerul albastru cu frumuseţi de viaţă. El e omu' cu chitara...

ploaie de primăvară

ploaie de primăvară, ploaie,
udat'ai tu în mine şi colţuri nepătrunse
picurat'ai peste mine iubiri de'april şi mai
ca să cunosc în tine
adâncimea primăverii plângânde...

ploaie de primăvară, ploaie,
parfum de liliac mi'aduci
şoptind adieri ce numai tu cunoşti...

primăvară, dulce primăvară,
adusu'mi'ai în mai
zâmbete pictate într'o stâncă...

Obrazul zdrobit...

petale de sânge...

promovând arta creştină...
[Adi Dobre şi Petrică Bistran, Biserica Penticostală "Filadelfia" Oneşti, 16.martie.2008]